Recunosc….nu am mai avut dispozitia necesara pentru a mai scrie. Intre timp, vazand probabil ca nu mai dau niciun semn de viata, Bastylica ma intreaba daca nu cumva m-am pensionat. Pai deja? Sunt tanara inca!As fi vrut eu dar nu se prea poate.Din contra chiar! Am fost atat de ocupata cu serviciul asta care-mi suge si ultimul strop de energie incat incet-incet am si ganduri de pensionare.Nu-i cazul totusi!
Am descoperit azi o traducere superba a unei poezii a lui Rilke.Am s-o impart cu voi, sa nu ma bucur numai eu….
Privirea ei de gratii atîta s-a lovit
încît în ea nimic nu mai păstrează
Şi parcă mii de gratii tot trec necontenit
şi după gratii lumea încetează.
Al paşilor puternici mers mărunt
ce-ntr-un minuscul cerc se învîrteşte
e ca un dans al forţei în jurul unui punct
în care-o ameţită voinţă s-odihneşte.
Dar vălul ochiului, din cînd în cînd,
se-nalţă. O imagine pătrunde,
prin liniştea-ncordată a trupului trecînd,
şi piere-n golul inimii profunde.
Sunt unele zile la fel si sunt zile care s-ar vrea repetate;subiectiva in a distinge binele de rau, privesc curioasa clipa.Tic-Tac, tic-tac, secundarul se misca nerabdator si anunta prezentul.Incert.Curios.
Vai, ce mi-a fost dat sa citesc…un bulgar s-a insurat cu o capra.Vorbim despre o capra veritabila, nu despre una dintre denumirile peiorative ale femeii.Hmmm sau poate ihhh, ce naiba?Stiam ca lumea a luat-o razna,dar chiar asa? Oricum, insuratelul, sau ma rog, sotul caprei, se declara fericit.Niciuna dintre fostele sale sotii (3 la numar) nu au stiut sa-l aprecieze asa cum o face capra.Si oare ce n-or mai fi stiut alea 3 sa faca si capra stie? Doamne, iarta-ma! Stirea, aici.
Ora 7.30 AM.Ma precipit spre statia de maxi taxi.Valvartej.Pe ultimii 50 de metrii sunt nevoita s-o rup la fuga.Urc in maxi taxi si-mi vine sa ma crucesc, dar tinand cont de faptul ca trebuie sa-mi mentin echilibrul, nu mai am maini pentru inchinaciune.O haita de tigani fredoneaza intr-un mod absolut cumplit o manea.Simt ca o iau razna.Dar nu am timp: o fetita cu fuste lungi si cozi impletite se joaca in parul meu.Ma intorc brusc, calc pe bombeu un domn cu 5 sacose.Domnul se stramba, injura printre dinti si se mai foieste o data.Semaforul dezvaluie subit culoarea verde, soferul porneste in tromba, puradeii se inclina precum piesele de domino.Ajung in fata biroului si cobor.Miroase a primavara…
Mai jos…Mao, motanul meu.Obosit dupa un meci de tenis (la TV,devigur); politica nu-l intereseaza si nici nu-l afecteaza.E poate mai norocos decat noi, oamenii.