November 1st, 2007 by Rocsana
Daca pana ieri credeam ca apartamentul in care locuiesc cu chirie si-a dezvaluit toate surprizele, azi nu mai sunt atat de increzatoare.Ieri, dupa 8h petrecute la birou(un fel de a2-a casa), m-am indreptat vesela spre apartament, visand la o portie de mancare calda.Aveam chef si de un film, de-o baita…Buun! Ajunsa in casa, raman incremenita.2 instalatori imbujorati, cu cizme de cauciuc se plimbau cu un furtun.Hmmm…WTF? Intreaga operatiune se desfasurase in baie, insa cizmele acelea pline de noroi impartisera in voie molozul si-n restul casei.Ma dezmeticesc, instalatorii pleaca.In baie - ca dupa bombardament.Bucati de caramida insirate, mucuri de tigara aruncate pe jos, toaleta folosita si apa netrasa.Inspir, respir adanc.Ma apuc de treaba.Observ ca avem vedere la vecina de dedesubt, printr-o deschizatura impertinenta, in podea.Vai, cat noroc!In fine, am reusit sa strang tot cu o ultima doza de energie.Intre timp s-au intors si colegii de apartament si, morti de foame, ne-am precipitat spre bucatarie cu gandul la o mamaliguta cu branza.Credeti ca s-a putut?Ar fi fost prea simplu!Sigurantele au sarit ca apucatele si am ramas pe intuneric.Cina s-a petrecut anevoios, la lumina lumanarii.Astept cu inima tremuranda sa cada tavanul, sa ia foc aragazul sau sa cada un meteorit in cada.Cine stie?
October 30th, 2007 by Rocsana
Tic-tac, tic-tac, aud cum trece timpul.Intre ieri si maine, ramane totusi azi!Un azi care a venit in liniste, cu pasi mici, dand degajat din aripi.Sunt tot eu azi, tot eu aici! Read the rest of this entry »
October 24th, 2007 by Rocsana
In dimineata aceasta n-as fi iesit pentru (aproape) nimic in lume din casa.Totusi am facut-o, mi-am luat inima in dinti si-am strabatut drumul casa-birou, prin ploaie si vant.Distanta e relativ scurta, de obicei fac 7 minute pe jos.Azi insa, drumul mi-a parut interminabil.La “Dacia”, ca de obicei, as fi putut s-o iau inot.Semaforul era blocat pe rosu, lumea era stransa ca la circ, masinile imparteau tuturor stropi de apa si noroi .Am asteptat sa se schimbe culoarea semaforului mai bine de 3 minute, apoi, vazand ca nimeni nu catadicseste sa traverseze, am schitat o miscare.Cred ca erau cu totii adormiti pentru ca la primul meu pas, gloata de oameni s-a pus in miscare in secunda 2.In fine, ajunsa in fata biroului s-a oprit ploaia.Sunt o norocoasa, desigur!Acum astept cu nerabdare sa se faca ora 16.30, sa inceapa iar sa ploua cu tunete si fulgere, iar eu sa pornesc intr-o noua si minunata aventura spre casa!
October 20th, 2007 by Rocsana
Miroase-a intuneric
Si-a ceara inchegata,
Se-aude-un glas isteric,
Si m-am pierdut de gloata!
E noapte dintr-odata
Te-mping iar in trecut,
Si-o apa neagra, moarta,
Ma strange, si-am tacut.
Priveste inainte,
Nu te uita in jos,
Nu-mi numara cuvinte,
Si minte-ma frumos !
October 15th, 2007 by Rocsana
Daca ar fi sa dau un motiv pentru care nu-mi place Constanta, as spune din prima :”E al dracu’ de frig aici!” Mi-amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri si nu acum 5 ani, prima mea iarna la Constanta.Obisnuita in Buzau cu haine de iarna “normale” si cu capul intotdeauna descoperit, m-am trezit in primul an de facultate in mijlocul iernii polare.A trebuit atunci sa-mi achizitionez o caciula serioasa, geaca pana la glezne, fular dublu si cizme imblanite.Plecam dimineata la facultate infofolita cu toate piesele vestimentare mai sus enumerate si cand ajungeam acolo nu puteam tine mana pe pix, maxilarul si mandibula ramaneau neclintite si astfel nu puteam articula decat sunete fara noima.Doamne, frig mai era!Uitasem senzatia, pana astazi!Azi mi-a inghetat si sufletul! Degeaba spune tata ca la Constanta sunt cele mai ridicate temperaturi din tara: sa nu-l credeti!Din cauza vantului totul se trasforma.Ca tot sunt la capitolul amintiri, mi-amintesc ca in anul I de facultate am vazut un cos metalic de gunoi care zbura.Era toamna.Tramvaiul 100.Ce dor imi e de el!Cand ploua se stingeau luminile si la Dacia se impotmolea.Toti coborau in liniste din tramvai si se indreptau catre autobuze.Nimeni nu spunea nimic.Ce vremuri!…
PS: In seara asta a venit proprietarul apartamentului in care locuim si-a grait cuvinte marete: “E frig in casa pentru ca si afara e frig!” :)) :))SERIOS?
October 14th, 2007 by Rocsana
Mada, iti multumesc ca esti langa mine, ca ai incredere in mine, ca ma faci sa ma simt din nou copil, ca te gandesti mereu la mine, ca ma vezi mai frumoasa decat sunt, ca ai rabdare, ca nu ma certi, ca nu incerci sa ma schimbi,ca nu ma uiti! Iti multumesc!
October 14th, 2007 by Rocsana
Sa simti ca iubesti,
Sa simti ca traiesti,
Ce poate fi mai cald cau dor ?
Ce poate fi mai sus ca un zbor ? 
Simt cerul o poarta
Prin care isi trece
Un zbor, dorul sau…
October 11th, 2007 by Rocsana
Se pare ca toamna se numara bobocii : e deja octombrie si simt cum a mai trecut un an.
Nu s-a schimbat nimic sau poate totul s-a schimbat: sunt lucruri si oameni de care mi-e dor, sunt lucruri si oameni pe care i-am uitat, sunt clipe pe care poate nu le voi mai retrai nicicand……..Tanjesc dupa copilarie, visez cu ochii deschisi la ea, dar prezentul ma izbeste de fiecare data si ma trezesc in mijlocul lumii reale :
« Ma-ntreb:
Cel care-am fost candva
Tot eu sunt şi-azi?…
Sau sunt altcineva?…. »
October 9th, 2007 by Rocsana
De careva zile, saptamani sau luni…….incerc sa-mi optimizez timpul.In zadar……!!!M-am saturat de acest du-te vino care se repeta sacadat, ma scoate din sarite si ma-npinge spre nebunie. Alarma suna la 7.00: o aud, deschid ochii, dar nu ma pot ridica din pat;se face 07.09 si suna iar: o opresc printr-un gest mecanic; la 07.18 nu am incotro: alarma tipa iarasi si-i cedez.Sar din pat;e deja tarziu.Mi-e frig…Repede la baie…arunc o ocheada spre oglinda……uff, m-au acoperit iarasi cearcane grele!In bucatarie trec rapid cele 10 minute in care astept cu nerabdare sa fiarba cafeaua din care nu apuc sa beau decat o gura.Privesc instinctiv spre ceas……si-mi inchipui ca poate, intr-o zi, voi reusi sa ucid timpul.Eh, sunt doar vise…Pana atunci…….voi trai clipa.Ma imbrac in graba si-apoi mi-acopar semnele oboselii cu creme, fond de ten, farduri si gloss.
Sunt ca noua…sau cel putin asa par…Parul se incapataneaza sa stea in toate partile, dar se calmeaza imediat sub impulsul fixativului si in contact direct cu ceara de par….Gata!!!Plec spre birou cu pasi repezi; semaforul e intotdeauna rosu;astept.In jurul meu - oameni grabiti…Ajung in cele din urma la birou, ma uit la ceas: nu am intarziat, dar e 8.30 AM si eu sunt deja obosita…….Maine dimineata o voi lua de la capat……Maine poate voi ucide timpul!
October 8th, 2007 by Rocsana
E luni……iarasi? Mi-e somn, foame si dor……..Parca si dorul asta-i tot un fel de foame: foame de clipe, foame de cuvinte si de aduceri aminte……E iarasi luni si sorb grabita dintr-o cafea amara: sa-mi treaca si somn, si foame, si dor………
